Bloom Education 

Povestea Bloom pornește odată cu nașterea fetiței mele, Eva, într-o zi friguroasă de sfârșit de ianuarie, acum 5 ani. Mi-am iubit copilul încă de dinainte să existe și mi-am dorit rolul de mamă mai mult decât orice pe lume. Însă, cu toate pregătirile și cărțile citite, materializarea unei iubiri copleșitoare într-un trup mic, moale și 100% dependent de mine, tot m-a izbit ca un val rece în față.

Primele luni de mamă au fost o dezmeticire continuă, m-am obișnuit greu să-i adresez "fetița mamei", deși o simțeam ca pe o extensie a mea. Odată cu detașarea ei lentă, dar constantă, au intervenit variantele infinite, dar în același timp, complet nepotrivite. Am căutat sute de grădinițe și creșe, am discutat cu zeci de oameni mai mult sau mai puțin în măsură să dea sfaturi, însă nimic nu era perfect. Iar, pentru copilul tău, nimic mai jos de perfecțiune nu este suficient. Cu cât mă afundam mai tare în vârtejul posibilităților, cu atât mai multe idei îmi veneau despre cum ar trebui, de fapt, să fie, casa departe de casă a copilului meu.

Căutam ceva aproape, în zonă cu o curte spațioasă, frumos amenajată și cochetă în care să se joace ea așa cum știe mai bine. Spațiile mi le închipuiam aerisite, scăldate în lumină naturală, decorate subtil și cu bun gust, nu încărcate de desene și milioane de jucării inutile. Educația pe care ar trebui copilul meu să o primească trebuia sa fie blândă, doamne educatoare drăguțe, blânde, pentru că și fetița mea e blândă și drăguță. Nu doream jucării din plastic, cu baterii, care scot o grămadă de zgomote și agită mai tare copiii. Doream meniuri echilibrate, alimentație curată. 

Sora mea a fost la o grădiniță în sistemul Waldorf și mi-a plăcut întotdeauna vălul de magie în care era îmbrăcat tot ceea ce făceau copiii acolo, mă fascinau elfii și zânele mici create de mânuțele dibace ale copiilor și desenele și materialele cu care lucrau cei mici la grădiniță. Când am aprofundat, la vârstă adultă, principiile Waldorf, m-am îndrăgostit iremediabil de această filozofie, astfel că îmi doream să experimenteze și Eva același lucru. 

Acasă, i-am aranjat Evei spațiul de joacă, încă de când era bebeluș, urmând principiile Montessori și am fost martor la succesul pe care l-au avut acestea în ceea ce privea dezvoltarea autonomiei și a independenței ei. Rutina clară, ordinea și simplitatea spațiului promovate de filozofia Montessori au ajutat-o pe Eva să se adapteze repede și ușor la ritualurile vieții practice, iar ideea impunerii de limite cu blândețe și respect pentru copil, m-a ajutat să devin nu numai o mamă mai bună, ci un adult mai înțelept. Astfel, căutam un loc să îmbine și câteva principii Montessori.

Fiind eu însămi un copil care a crescut verile la țară la bunici, cu aer curat în plămâni și picioare desculțe în iarbă, înconjurată de animale și miros de fân, mi-am dorit mereu să le ofer copiilor mei darul pe care l-am primit eu. Așa că Eva trebuia să meargă undeva unde timpul petrecut în natură este nu numai important, ci esențial. 

Știam exact ce îmi doresc pentru copilul meu. Însă, nu am găsit nicăieri.

Deși eram pregătită să încerc homeschooling am luat o decizie de familie să înceapă Eva la 3 ani grădinița Montessori. Această experiență m-a învățat pe mine, tânără mamă de doi copii, importanța comunității. Ce dar real este comunitatea și cât de adânci sunt, de fapt, cicatricile lăsate de carantină în psihicul și emoționalul nostru, al oamenilor. Am trăit pe propria piele nevoia de a îmi crește copiii lângă alți părinți cu principii și dorințe asemănătoare cu ale mele, oameni cu care să comunic, să râd, să mă sfătuiesc, oameni care mă înțeleg, pentru că sunt și ei părinți. Am sperat că se va crea această comunitate odată ce am intrat cu Eva în sistemul Montessori, imaginându-mi că instituția va facilita acest proces. Deja mă imaginam, la plajă, vara, cu părinții copiilor din grupa Evei, cum stăm și râdem sub umbrele cu copiii lângă noi, jucându-se în nisip. Nu s-a întâmplat așa. Dar mi-am spus că eu aș face atâtea evenimente cu copiii și părinții, de s-ar sătura de atâta voie bună. 

După aproape un an, am mutat-o pe Eva la o grădiniță din zonă, tradițională, la care a stat doar câteva luni. Această experiență m-a învățat importanța cadrelor didactice. Și mi-am spus că, dacă eu aș face o grădiniță, aș căuta numai oameni pasionați, răbdători, care se bucură de bucuria copiilor și care îi iubesc sincer. 

La câteva luni de la retragerea Evei de la cea de-a doua Grădiniță, s-a materializat Bloom Education. O sămânță din copilărie care s-a metamorfozat treptat în idee, speranță, film, din nou idee, vis, dorință, nevoie și... realitate. Așa am ajuns aici. O descriere poate prea lungă, prea detaliată, prea sinceră, prea ieșită din comun, prea altfel decât a celorlalte, dar... suntem la Bloom, iar la Bloom celebrăm individualitatea. 

Vă invităm alături de noi în misiunea noastră de a oferi copiilor tot ceea ce au nevoie pentru a înflori în adevăratul lor potențial!

​